index
Toate Articolele
Personal (109)
Eseuri (69)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (136)
Franke & Heidecke
© Alex Radu     2009-08-28 Categoria: Articole \ Toate


Tin minte ora de germana. Era 6:30 dimineata, iarna, un frig asteptand tramvaiul de te dureau toate varfurile de degete. Eram rupt de somn, nefiind un matinal din fire. Si stateai cu frica.
In absolut fix o ora (si nu mai mult sau mai putin) incepea ora de germana. Era prima ora vinerea. Si, spre binele tau, mai bine nu intarziai. Pentru ca intarzierea n-are scuza. Sub nici o forma.

Au trecut ani si mi-am adus aminte ce mi s-a spus odata la ora de germana cu un accent inimitabil: "vi se pare ca e prea mare asprimea? Ei bine, acum va vine sa bociti, dar in 10 ani o sa ma regretati". Ei bine, au trecut 10 ani si pot spune cu mana pe inima ca regret.
De ce regret? Pentru ca trebuie sa traiesti in Franta ca sa-ti dai seama ca asprimea are si ea rostul ei cateodata. Seriozitatea si munca n-au scuze niciodata. Perfectionismul la fel.

Dar sa revenim. Pentru multi Franke si Heidecke sunt la fel de cunoscuti ca si Dr Hyde & Mr Jekyll.  Unii i-au retinut sub forma de Rollei. Cine sunt ei? Ei sunt un model tipic de afacere industriala. Au inceput in 1920 cand omenirea abia descoperea industrializarea pentru mase. Ca si Leica, au avut o idee si au ramas cu ea pana in ziua de astazi.

Au inceput cu un concept bizar ca sa scape de limitarile timpului lor. Majoritatea aparatelor pe vremea aceea erau cu film mare (nu lat, mare!). De ce mare? Pentru ca asta era nivelul timpului. Filmul mic n-avea suficienta rezolutie si pana aproape de primul razboi aproape ca nu exista decat in anumite domenii. Se faceau poze pe plan-filme. Se foloseau aparate grele si complicate.

F&H au avut o idee. Ce-ar fi sa simplificam toata treaba si sa folosim doua obiective? Unul pentru vizare si unul pentru fotografiat? In felul asta imaginea nu dispare niciodata din vizor, imaginea e luminoasa (diafragma automata a aparut la ani lumina dupa), nu vibreaza nimic in aparat (ca singura oglinda e fixa) iar aparatul poate fi foarte robust, avand o suma infima de piese in miscare.

Si asa s-a nascut un clasic. Numit pe scurt TLR (Twin Lens Reflex), inca mai pasioneaza si da idei multora. A fost copiat, imbunatatit si modificat cum cred ca nici un alt aparat (poate Leica) n-a mai cunoscut. Ricohflex, Liubitel, YashicaMat, etc sunt cateva din sutele de numele care au incercat un "me-too". Franke au rezistat insa, in ciuda pretului prohibitiv, specific unei firme care pune perfectiunea mecanica inaintea oricarei ratiuni economice. Au rezistat pentru ca si astazi, daca vrei un TLR care sa fie la fel de precis ca-n prima zi cand a iesit pe usa fabricii, ai cam putine alternative. Majoritatea covarsitoare sunt facute de ei.

In afara de perfectiunea dusa la nivel de obsesie, mai au ceva in comun cu Porsche: denumirile. Doar uitandu-te la un model, cu greu si doar fiind un obsedat colectionar ai sa recunosti fix modelul respectiv. Ca si la Porsche, avem niste modele simple: Rolleicord, Rolleiflex. De aici insa treaba o ia razna total. Incept versiunile. MX, F, D, E, Typ I, T, Baby 4x4 (nu, n-are tractiune integrala), Art-Deco, etc sunt atatea modele incat in mod instinctiv ai nevoie de documentatie ca sa le recunosti.

Ceva au insa in comun: vin dintr-o era cand modelul economic era un motiv secundar. Nu era un scop in sine. Importanta era respectarea normelor de productie. Jawohl Herr Obermeister.

Restul e istorie. Si arta mecanica. Altfel nu pot denumi ce au facut. Personal mi se par mai frumos facute decat orice aparat. Leica, odata deschisa cochilia frumoasa din exterior releva un interior urat. Lucrat palid, in alama. Ei bine, un Rollei desfacut nu numai ca n-are 500 puncte de ajustare, fiecare pilit de cine stie ce ucenic. Nu, aici vorbim de un concept simplu:
- un obturator compur, care dupa 50 ani curatat in 10 minute face 1 secunda cum numai un aparat mecanic il poate face (desi probabil ca l-am folosit doar de 2 ori in viata, si si atunci era putin relevant, dar nu conteaza, norma de reglaj era importanta!),
- un mecanism aproape infailibil de armare si
- un levier de focusare. Asta e tot.

Aparat mai frumos de reparat nu cred ca exista. Si fiecare are o istorie a lui. Multe au scrise cu creionul in interior reglajele de infinit. Cu acelasi scris pe care l-am recunoscut de la ora germana. Daca nu ma credeti, cereti unui neamt de varsta medie/inaintata sa va scrie cifra 3 si cifra 5 de mana. O sa intelegeti de ce.

Si totusi? De ce acest articol? De ce aceaste referiri la germana, Porsche, etc? Pentru ca a venit momentul ca cineva sa treaca din realitate in legenda. Aveti aici detaliile pentru can-can.

Asa cum 917K a scris istorie, desi nu era cea mai frumoasa realizare, asa si F&H au implinit aproape 90 de ani.
Le urez acelasi lucru ca si Turbopanzerului:
"Happy birthday, now, you big bad savage thing."
 
Eu, unul, o sa va regret.

































© Alex Radu     2009-08-28
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 7603
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Stufărișul de la ...
Februarie 2023...
Anul cometei?...
Alb-negru la patrat...
Naveta...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
The Naked Photographer...
(A fost odata) DPReview...
Jazz...
Stufărișul de l...
Februarie 2023 - Emil Lup...
© Fotomozaic.ro 2024 Termeni si conditii