index
Toate Articolele
Personal (109)
Eseuri (69)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (136)
Despre epoca de piatra si aruncatul cu piatra
© Alex Radu     2007-01-30 Categoria: Articole \ Toate

Se poate spune ca-s un coleric. Multi (daca nu chiar toti) zic ca-s nebun. Adevarul este ca au si dreptate. Nu despre este vorba in articol insa. Ci despre un subiect care a facut acest site sa apara.

Schimbarea de mentalitate. De aici a aparut tot site-ul. De a pune ceva in loc atunci cand zici nu. De a nu da cu piatra ci de a face o schita despre cum vedem noi un lucru.
Concret, sa spunem lucrurilor pe nume
http://www.badorgood.com/detailn.php?id=977

Este vorba despre Dinu Lazar, unul din fotografii "vechi" de la noi din tara. Niciodata n-am fost un mare fan Dinu Lazar. Motivele ar fi diverse, in general insa fiind legate de viziunea artistica. Si de educatia un pic diferita.
Poate ca plecarea m-a facut sa vad lucrurile mai la rece. Poate ca cinismul "vestic" m-a schimbat. Sincer nu cred dar putem accepta asta ca o ipoteza. Cert este insa ca m-am saturat de oameni care aunca cu pietre. In incepatori, in colegii de pasiune.
Am pierdut un bun prieten tocmai pentru ca avea aceasta mentalitate. Evident, ca intotdeauna, motivul aparent a fost altul. M-a durut insa enorm sa-i arat usa atunci cand a sarit a n-a oara masura dand cu pietre in niste oameni care vroiau sa invete. Poate ca nu-si dau seama, poate ca asa s-au obisnuit sa fie in mediul lor. In orice caz insa este trist pentru fotografie.

De aici am pornit articolul, de la un anunt care a devenit loc de dat cu pietre. Nu imi plac imaginile dlui Dinu Lazar pe care le expune la vanzare, DAR (scris mare) nu ma apuc sa arunc cu pietre sau alte materii. De ce? Din acelasi motiv pentru care nu imi place sa comentez o imagine decat cand pot ajuta sau admira ceva. Cand nu imi convine ceva, incerc sa pun ceva in loc. Cand pot sa incurajez, o fac. Cand simt ca e un caz pierdut trag un semn de alarma. Dupa a doua-treia-patra tentativa ma las pagubas. Prefer sa-mi vad de ale mele.

Cred ca fotografia romaneasca sincer este intr-un nivel complet infantil. Cand spun asta nu o spun intr-un sens negativ (nu va ridicati tensiunea oameni buni) ci in exact sensul cuvantului. Lipsita de prejudecati, fara experienta (de viata), fara un destin cunoscut, fara prea mult istoric in spate. Problema este ca nimeni nu spune lucrurilor pe nume, punand ceva in loc.Nu. Se prefera varianta cls 1.Aruncat cu pietre in colegul.

Am trecut prin multe lucruri traind "imaginea fotografiei romanesti prin prisma internetului". Fraza cred ca rezuma destul de mult problemele. Gasti, tabere, clisee, pupaturi, injuraturi si oameni care au talent si carora li se da in cap. Ca sunt diferiti si ca pericliteaza "valori". Dincolo de asta insa e stepa.Putinii oameni care lasa ceva in urma in general nu prea scot capul. Isi vad de viata lor. Poate nici macar nu-s fotografi. Poate-s pur si simplu niste oameni cu multa pasiune. Sau cu valori la care tin.

L-am apreciat intotdeauna pe Mihai Moiceanu. Nu neaparat pentru stilul si subiectele destul de similare intr-una numit domeniu al fotografiei. Ci pentru ca nu s-a implicat (eu cel putin nu l-am vazut) in cocina. Si-a vazut de stilul lui de viata, facand un pas INAINTE. A acceptat multe compromisuri, facand lucruri constrans de ce inseamna munca de fotograf din Romania. Are propriul site si isi vede de treaba. Ca e buna, ca e rea, ca sunt kitchuri pe site cum zic unii, ca greseste un nume de varf sau un masiv, etc, sunt lucruri secundare. Important este insa ca lasa ceva in urma. Niste workshopuri. Niste carti. Niste imagini care mai ne pun pe ganduri de la capat de lume. Sau macar un colt de care nu stiam. Adica aduce CEVA in viata noastra. Pune CEVA in loc. Ar putea la fel de bine sa zica tot ce inseamna imagine de peisaj in Romania sunt photoshop si kitchuri. Ar avea si sustinere concreta pentru afirmatia sa. Nu o face insa. O face prin imagini de multe ori.

Despre asta e vorba. Despre a pune ceva in loc. Din acest motiv a aparut si site-ul. Vrem sa punem umarul, atat cat putem si ne pricepem la ce inseamna fotografie. In toate formele ei. Nu vrem sa facem conversatii sterile, nu vrem sa ne laudam echipamentul, nu vrem sa dam in cap colegului. Vrem sa inaintam si sa lasam ceva in urma.

Am cunoscut un om care cred ca a avut parte in viata de multe lucruri nesperate. Sa intalnesti un om gen Cartier Bresson si sa apuci sa fotografiezi langa el cred ca nu e chiar un eveniment cotidian. Este dureros (si extrem de trist) pentru mine insa sa-l regasesc in corul celor cu pietre. Oare n-a inteles el ce insemna Cartier Bresson? Trebuie eu ca un tanar mucos sa ii explic asta? Sa ii spun ca atunci cand nu i-a placut cum decurge imaginea ca meserie si-a facut agentie? Ati auzit poate de Magnum. Acolo a existat si exista o scoala. Multe nume pe care le cunoasteti si va plac in fotografie au trecut pe acolo. Chiar daca acum sunt in alte parti. De ce? Pentru ca cineva a zis inainte. Era mult mai usor sa zica "sunteti toti prosti". Si sa urmareasca in mod constant unde se mai arunca cu pietre in loc sa faca ceva constructiv. N-a facut-o. Sa fie oare o problema de bani? Poate. Una de caracter? In mod cert. De gena? poate.

Ii iau apararea lui Dinu? Nu. De multe ori a facut acelasi lucru cu altii. Insa ma doare (enorm) sa vad ca la noi unele lucruri nu se schimba. Ca tot cu pietre suntem.Ca tot cu comportament de copii.

Haideti oameni buni. Decat sa stati ore intregi sa criticati pe forumuri sau sa alimentati mancatoria de dos nu e mai simplu sa scrieti un articol unui incepator ca sa nu mai redescopere roata? Nu de alta, dar facultati prea multe nu sunt. Nimanui nu-i pasa de fotografie. Sunt mult prea ocupati cu mancatoria.

Nu spun sa nu avem fermitate si sa spunem nu unor concepte care nu ne caracterizeaza. Porecla de capcaun ma caracterizeaza de multe ori cand vorbesc despre principii. Insa cu un rost. Cu un sens. Nu dam cu parul. Intrebam. Poate nici macar nu e persoana care trebuie pocnita (a se vedea discutia de pe site-ul amintit). Daca e persoana intrebam oare de ce e asa? Oare putem schimba ceva? Nu? Atunci oare de ce sa dam cu parul. Haideti sa facem noi cum ar trebui sa fie.

Va fac o invitatie. Catre a alege intre "balcanism" (in sensul strict negativ) sau profesionalism (in sensul strict comun). Intre a da cu piatra sau a construi ceva cu ea. Nu de alta, dar e epoca de piatra pentru fotografie si e pacat sa nu recuperam. Cred ca alegerea va apartine, eu sper poate sa va fi deschis ochii.

Va dedic niste imagini imperfecte din toate punctele de vedere. Facute cu un aparat reparat de mine (o sa va explic si cum). Va pot spune pana si ce mi-a trecut prin minte in momentul declansarii daca va ajuta sa alegeti:





© Alex Radu     2007-01-30
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 8397
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Stufărișul de la ...
Februarie 2023...
Anul cometei?...
Alb-negru la patrat...
Naveta...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
The Naked Photographer...
(A fost odata) DPReview...
Jazz...
Stufărișul de l...
Februarie 2023 - Emil Lup...
© Fotomozaic.ro 2024 Termeni si conditii