Initial mi-a fost rusine sa va scriu ceva...as fi vrut sa am multe fotografii noi noute care sa va ajunga la suflete. Mi s-a parut ca am somat in ultima vreme si ca n-am dreptul sa ma afisez doar cu niste cuvinte mai mult sau mai putin potrivite :) mai ales ca uneori imi trecusera prin cap ganduri blasfemiatoare de genul: parca nu mai am imboldul de a fotografia .
 
     Dupa care mi-am amintit toata fierberea de anul trecut, toate stradaniile, chinurile primului articol aparut pe site, (l-am rescris de 3 ori!), conferintele din miez de noapte pe YM in care se dezbateau probleme vitale cum ar fi: ce culoare sa aiba fondul? si altele asemenea. Si mi-am dat seama  (putin ajutata, recunosc sportiv) ca vreau , nu vreau, o buna parte din mine e aici pentru totdeauna si ca fotografia e un microb mult mai puternic decat credeam, impotriva caruia nu s-a gasit inca vreun vaccin eficient.
 
    Am facut si pace cu mine insami in perioada asta de pauza, nu mai exista niciun alter ego, ci in ambele ipostaze, de compozitoare si novice in ale fotografiei s-a instaurat in fine armonia. Pentru ca anul asta, am scris o noua pagina. Am invatat ca iti iubesti in egala masura ambii copii. Si inca ceva: daca e nevoie de mai multa iubire, pur si simplu iti mai creste o inima in piept. Si nici macar n-ai vreun merit pentru asta :)

 

            Cu drag ,         
            Sabina Ulubeanu, compozitoare