Acum două săptămâni am fost pe Oser. Ce e ăla
Oser? Este târgul nostru de vechituri. Tocmai l-au mutat într-o nouă
locaţie, la capătul oraşului, lângă Podul Colectiviştilor; un pod din lemn
în stare destul de jalnică, plin de gropi. Deşi Oserul este mai departe acum,
oamenii continuă să vină în fiecare sâmbată dimineaţa pentru a vinde şi a
cumpăra diverse mărunţişuri. Fiecare vine cu ce poate: cu tramvaiul până la
ultima staţie, cu autobuzele care merg înspre aeroport, cu motorete, biciclete,
mopeduri. Cei mai norocoşi vin cu maşinile personale.
Pe Oser găseşti obiecte mult mai diversificate decât în orice
supermarket. De la aşa-zisele obiecte de artă şi cărţi, la motofierăstraie, scule şi unelte de tot felul, aparatură electronică, haine şi alte obiecte situate la limita imaginaţiei umane.
Pentru că în ziua respectivă ninsese puţin, vânzătorii de
chilipiruri erau preocupaţi cu îndepărtatul zăpezii de la suprafaţa obiectelor puse
în vâzare sau cu protejarea acestora împotriva depunerii fulgilor albi şi pufoşi.
Alţii, mai împăcaţi cu fenomenele meteo pe cale de dispariţie,
stau şi privesc nepăsători.
Alţii încearcă pur şi simplu să-şi vândă marfa. În cazul de faţă
un aparat foto mai vechi, marca Voigtlander.
"Aparatul ăla merge măcar?" întreabă un prezumtiv client, indicând înspre aparat.
"Merge, domnule. Ăsta e aparat de colecţie; nu se mai fac astăzi ca pe vremea
aia."
Pe Oser se găsesc inclusiv unelte care pot fi utilizate la
transformarea pădurilor în lemn de foc şi, ulterior, în gaze cu efect de seră. Dacă
v-ati dorit dintotdeauna o astfel de maşinărie, aceasta este şansa dvs. de a o
achiziţiona la o sumă modică. Cu motofierăstrăul din imagine puteţi defrişa o
pădure în timp record!
Unii oameni mai paşnici scotocesc după ţoale ieşite din modă,
însă perfect utilizabile. Chiar şi eu mi-am găsit la o tarabă nişte haine de camuflaj recuperate de la Bundeswehr. Armata germană lichidează toate stocurile de haine model mai vechi, întrucât soldatul german trebuie să fie şi el în pas cu moda.
Alţi oameni mai gospodari cumpără furtun pentru dat nivelul
la şape. Sau, cine ştie, probabil pentru tras vinul din butoi? Sau poate pentru a
extrage combustibilul din rezervorul motoretei sau al maşinii? Cine ştie. Cert
este că furtunul transparent are multe întrebuinţări domestice.
Cei care n-au venit cu căciulă sau mănuşi de acasă pot să se
echipeze rapid, cu minim de cheltuieli.
Acest domn, aparent foarte împăcat cu viaţa, vindea Kyurtos
kolacs. Sau tulnice, mai pe româneşte. Un alt vânzator de chilipiruri l-a poreclit Kertes Laszlo.
"Vezi măi Laci că ninge şi ţi se înmoaie colacii!"
"Las' să se inmoiae, că aia şi vreau." răspunde Laci bacsi, trecând mai departe cu
lada sub braţ.
Plictisiţi să mai lupte cu zăpada, unii vânzători încep să-şi
strângă în cele din urmă lucrurile.
Domnul din imagine a venit pe Oser cu bicicleta supraîncărcată
cu desăgi pline de chilipiruri. Acum este pe picior de plecare şi fixează ultimele detalii. Pare un fel de Moş Crăciun postmodern cu toate desăgile acelea pe bicicletă.
O oră pe Oser, sâmbătă dimineaţa, este ca şi o scurtă călătorie
într-o lume paralelă. Am revenit alaltăieri, însă de data aceasta însoţit de un prieten. Şi-a găsit şi el o geacă de la Bundeswehr, model pentru deşert. Eu am găsit nişte mingi de golf şi, întrucât erau foarte ieftine, am luat una pe post de jucărie pentru pisică. Vânzătorul spunea că la doi lei poţi s-o chiar şi pentru a arunca cu ea după cineva, aşa e de ieftină.
|