Am platit biletul de intrare si am pasit dincolo de poarta.
Aveam sentimentul ca o sa lasam ceva in spate si ca secolele trecute ne vor dezvalui din misterul lor.
Dar parca nu a fost asa. Nu am reusit sa ne urcam in masina timpului. Poate nici camera din mana nu m-a lasat, nici ceilalti vizitatori imbracati in pantaloni scurti si tricouri inscriptionate cu Nike nu faceau parte din decor. Oricum nu am visat.
Dar am trecut si pe la casa doctorului si pe la atelierul pantofarului si pe la birt.
Si prin multe alte locuri, incercand sa dezleg misterul vietii simple de atunci. Oamenii nu aveau nevoie de multe ca sa fie fericiti. Sau asta-i ce gandim noi acum? In afara de istorie scrisa nu exista altceva care sa ne faca sa intelegem omul secolelor trecute.
Oare erau mai fericiti? Poate ca nu, poate ca da. Conteaza? La urma urmei suntem rupti de prezent, de ce am fi conectati la trecut. Avem nevoie de un punct de plecare? Si din cauza asta incercam sa ne "traim" istoria?
1800 si.. un satuc canadian... in prezent. Cu viata lui. Plina de figuranti.
Am mers peste tot. La pas. Am vazut obiceiuri. Am vazut case. Am vazut haine.
Nu am vazut bucurii, nu am vazut tristeti, nu am vazut oamenii. Ei. De atunci. Am vazut numai pe ei de acum.
Oh, well. Macar in case era curat si colorat.
Black Creek Pioneer Village, Toronto
Canada
|