Rimetea (denumirea veche între 1918-1925 Trascău, în maghiarăTorockó, în germanăEisenburg) este o localitate pitorească în judeţul Alba, Transilvania, România.
Comuna se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buruşi este aşezată la poalele vârfului Piatra Secuiului (1171 m).
Denumirea stâncii provine de la faptul că în secolul XIII secuii au
salvat satul de asediul tătarilor.
Populatia comunei Rimetea are rădăcini secuieşti, austriece (din zona Eisenwurzen) şi germane, care au venit la lucru la minele de fier din jur. Potrivit recensământului din 1992, Rimetea avea în total 640 de locuitori, din care 512 maghiari, 106 români şi 22 ţigani.
În jurul anilor 1870,
după un incendiu, s-au construit cunoscutele case albe, caracteristice
zonei, care au fost frumos întreţinute. Stilul arhitectonic al
clădirilor sale a făcut ca o mare parte dintre acestea să fie declarate
monumente de arhitectură.
Încă din vremea romană (106-274
d.C.), zona era populată (s-au gasit monezi romane din timpul
împăraţilor Antoninus Pius si Maximinus Thrax) datorită minelor de fier
de aici (urmele câtorva mine s-au păstrat până astăzi; între timp
zăcămintele de fier au fost epuizate). O perioadă scurtă tot aici s-a
prelucrat şi aur în monezi. Totodată Torockó (Rimetea) era unul dintre
centrele culturale ale Ardealului.
În anul 1952 s-a deschis un Muzeu de Etnografie (cu ajutorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca şi al unor cercetători etnografi de la Universitatea din Cluj-Napoca).
Colecţia de obiecte existentă aici reflectă ocupaţiile principale ale
locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia şi prelucrarea lemnului.
Odinioară, produsele obţinute aici erau vândute de negustori în pieţe
importante, precum Braşov, Bistriţa, Arad şi Debreţin (Debrecen, adică, dar aşa scrie pe wiki).
Locuitorii comunei vă urează "La revedere!"