|
|
| Mic īndrumar de fotografie la munte (şi īn excursii, īn general) |
|
|
© Radu Vadan 2008-04-09 |
Categoria:
Tutoriale \ General
|
Mic īndrumar de fotografie la munte (şi īn excursii, īn general)
La rugămintea unui coleg de pe forum, am īnceput să scriu acest mic "ghid" despre experienţa mea personală cu fotografia la munte. Insist asupra faptului că e un text personal, deci implicit subiectiv. Vă invit să lăsaţi comentarii şi completări īn secţiunea de comentarii, şi le voi adăuga īn articol.
Īncepem cu īnceputul, şi anume necesarul pentru fotografia la munte:
- Trepiedul este şi va fi pentru mine īntotdeauna primul pe listă. Fără el nu se poate. Dacă nu iei cu tine un trepied, poţi lăsa liniştit şi aparatul acasă. De ce? Pentru că toate fotografiile mele frumoase (a se citi care-mi plac mie) de la munte, sunt făcute ori dimineaţa devreme, ori seara tārziu, sau chiar noaptea, momente īn care nu mai este o opţiune să ţii aparatul īn mānă.
- Un aparat foto. Digital sau cu film, nu prea are importanţă. Preferinţa mea personală merge spre film lat, sau digital cu senzor mare, dar, īncă odată, nu asta e esenţialul.
- Un cablu declanşator. Se poate şi fără, dar totuşi declanşatorul īmbunătăţeşte mult şansele de a scoate o fotografie clară.
- Cel puţin un obiectiv. Poate fi şi zoom, pentru că la peisaj īn general folosesc diafragme īn jur la f/16, zonă unde chiar şi zoomurile sunt decente. Eu prefer fixe, dar sunt mai multe şi mai greu de cărat. Dacă vă orientaţi totuşi spre fixe, eu vă recomand gama de focale 24-35-50-90 (90 e o aproximaţie... Poate fi 85, 90, 100 sau 105. Diferenţele sunt mici.)
- Un filtru de polarizare e util, dar nu indispensabil. Dacă īl luaţi, să fie unul bun, B+W şi Heliopan sunt mărcile mele favorite.
Dacă trageţi pe film, mai am două recomandări:
- După multe īncercări am ajuns la concluzia că la peisaj merg foarte bine Fuji Velvia pentru color, şi Ilford FP4+ pentru alb-negru. Pentru rezultate optime, Velvia la 50 ISO şi FP4 tot la 50 (cel din urmă trebuie tras la 50 la developare. Viteza lui nominală e 125 ISO).
- Pentru alb-negru e bine să aveţi la voi filtre colorate. Īn caz de nevoie se poate şi cu unul singur, oranj, dar nu se ştie niciodată cānd e nevoie de roşu, galben sau verde.
Cum protejăm şi transportăm echipamentul foto la munte:
După multe ture chinuite din cauza a diverse genţi, tocuri şi rucsaci foto pe care i-am īncercat, am ajuns la concluzia că mie singura metodă de transport a echipamentului ce mi se potriveşte e "de-a valma īntre haine". Pun aparatul şi obiectivele īn tocuri individuale, cāt mai mici şi mai subţiri, şi le strecor īn rucsac īntre haine. Oricum dacă vreau să fac o poză, mă opresc, scot aparatul, aleg obiectivul, pun trepiedul, etc. Deci timpul oricum īl pierd. Dar măcar nu mă mai doare spatele de la tot felul de genţi atārnate pe umeri peste rucsac, sau tocuri prinse la şold. Cāt despre protecţie... Īncarcaţi să nu daţi cu el de stānci, şi să nu-l plouă. Altă protecţie nu e necesară.
Mai departe, alegerea subiectului şi a compoziţiei:
Aici ar fi multe de zis, dar sfatul meu e ca, cel puţin la īnceput, să mergeţi pe compoziţii clasice şi clare. După ce vă formaţi un stil personal, puteţi īncerca chestii originale, dar asta durează. Eu īncă merg pe compoziţiile clasice, pentru că īmi oferă siguranţă. Diagonale, tăietura de aur, şi aşa mai departe.
Alegeţi subiecte clare, şi simplificaţi la maxim cadrul. Un cadru prea īncărcat poate distruge şi cel mai bun subiect. O creastă sau malul unui lac merg foarte bine ca linii conductoare; cāţiva nori pe cer echilibrează bine compoziţia; un om īn prim plan dă proporţie cadrului.
Ca idee principală, nu uitaţi: subiect clar, compoziţie simplă; cam asta e reţeta care merge pentru mine.
Lumina de la munte, şi cum profităm de ea:
Lumina la munte e dură. Cu cāt urci mai sus, cu atāt mai pronunţat e fenomenul ăsta. Din acest motiv nu prea ies fotografiile pe munte, făcute īn timpul zilei. Sfatul meu īn privinţa asta este simplu: nu scoateţi aparatul cāt timp nu e lumină bună. Dacă soarele bate de sus, nu aveţi şanse să scoateţi fotografii calumea, aşa că nu vă obosiţi. Īn general lumina e bună aprox 1 oră după răsărit, şi 2 ore īnainte de apus. Asta e perioada "magică", īn care lumina e caldă, umbrele sunt mai moi, şi diferenţele de lumină īntre cer şi sol sunt cele mai mici. Asta e perioada īn care merită scos aparatul din rucsac, şi căutate subiecte.
Ce facem dacă cerul e fad (acoperit şi opac)?
Nu facem poze, sau ne limităm la flori şi capre negre. Oricāt am vrea, natura nu o putem schimba. Sau, putem aborda subiecte cu forme puternice, care dau bine īn alb-negru, şi compunem fără cer.
|
|
© Radu Vadan 2008-04-09
|
| Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina
este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii. |
|
|
|
|
