Nu mă uit la box. Nici nu-mi place şi nici nu-i prea înţeleg rostul. Dacă indivizii ăştia într-adevăr mustesc a testosteron, ar putea la fel de bine să crape lemne. Pe de altă parte, prin vizor se vede puţin altfel şi în principiu ştiu cum ar trebui să arate o fotografie făcută la un asemenea eveniment care să-mi placă. Bineînţeles că de acolo şi până la a fi în stare să o şi fac e cale destul de lungă...
Tocmai de asta sper să nu fi fost o participare izolată. Din partea mea să se bată până rămân fără filme, card şi baterie!
*
Şi că tot veni vorba de filme... la mine în cap parcă rulează un film (negativ) cu cadre, toate unul şi unul...
alb/negru, granulate, uşor mişcate...
grimase la contactul cu pumnul, apă şi salivă lăsând dâre în aer, antrenori urlând, gura de oxigen şi prosoapele agitate în aer între reprize...
...le văzusem, dar n-am prea reuşit să le şi 'prind'.
...şi atunci stau şi mă gândesc (cu jind şi respect) la cei dinaintea
noastră, care probabil veneau cu asistenţi care să schimbe filmul din
body-urile de rezervă pentru a nu rata niciun moment.
N-am putut să nu fac câteva cadre şi pe film, chiar şi limitat de
focală, ISO sau viteza focusului. Vă las pe voi să ghiciţi care sunt,
cu toate că e destul de simplu şi vizibil :)
EOS
300D +
18-55/3.5-5.6
penta
MX + 50/
1.7 + fomapan
100 (pushed 1stop)