Konica Hexar
Nu prea sunt un fan al 35-ului. 35mm pe film mi se pare nici suficient de wide nici suficient de "normal".
Ori un 30, ori un 40/50.
Cam asta a fost singura problema pe care am vazut-o cand am citit prima oara despre Konica Hexar.
Si l-am lasat uitarii.
Pana recent cand m-am saturat sa ratez momente pe strada sau in drum spre birou.
Un SLR e prea greu si prea riscant de carat in fiecare zi prin mijloace de transport. Ideea in sine ca raman fara ca in momentul in care am declansat se intoarce tot metroul spre mine ma cam ingrozea.
Acasa aveam un aparat special pentru asa ceva. Un Zorki 1 cu un normal pe el. Timpii ii puneam la ochi (1/30 cu 2.8 daca era lumina slaba si f8 daca era lumina mai puternica) si contam pe un film mai permisiv ca sa scot cliseele. Faptul ca ma costase sub 100 RON cu tot cu obiectiv ma facea sa cred ca daca raman fara, nu-i nici o problema, il predau direct decat sa stau sa plang 2 ani dupa un slr furat sau "confiscat".
Prostia a facut insa sa las Zorki-ul in tara.
[..]
Intotdeauna mi-am dorit de la un aparat niste lucruri extrem de simple:
- un reglaj banal al diafragmei (= comod), intrucat cu diafragma lucrez intotdeauna, nu cu timpul (mie personal aparatele cu Tv nu-mi spun mare lucru, pentru ca nu fotografiez cu ele nimic in decolare)
- o interfata care sa nu ma faca sa scot manualul cand uit cum se regleaza ceva
- un fel de exponometru pe el, care oricat de imprecis ar fi macar sa fie previzibil (urasc imprevizibilitatea unei masuratori matrix), sa-l pot invata la o adica si sa-l corectez cand stiu ca o ia razna
- o modalitate de punere la punct previzibila si care sa faca ce vreau eu (si eventual sa nu clipeasca un pom de craciun peste cadru).
De cand am nimerit in Franta, debarcand cu aparatele greoaie pentru peisaj, mi-era destul de clar un lucru: prea departe n-ajung cu ele. Stiam ca n-o sa pot scoate un 6x4.5 prin oras pentru simplul fapt ca aici, din cauza turistilor, mai toti localnicii si-au dezvoltat un al n-lea simt fata de un obiectiv indreptat spre ei. De oglinda cloncanind nici nu mai vorbesc, deja sansa unui al doilea cadru este complet ratata.
E exasperant sa vezi toata lumea indreptata spre tine, mai ales ca din punct de vedere legal (iar aici legal nu e legal ca sa fie doar pe hartie) nu prea ai voie sa fotografiezi oameni, dar nici cladiri? De ce? Dreptul la imagine. Al fiecarei persoane si al arhitectului (in cazul cladirilor).
Sincer mi se pare usor exagerat totul. Nu-s pedofil, nu-s vanzator fara suflet de imagini pentru ziare de scandal, nu scot un ban din asta. Pur si simplu ma bucur alaturi de multi sau incerc sa pun in imagini ce gandesc.
Nu vreau insa sa deranjez si sa stric oamenilor o iesire in oras hartuindu-i cu un blitz si cu un mega-tele pana "zambeste al naibii copil sa-i fac odata poza s-o pun pe blog". Sau celebrul "pup-oooo ba!" care ma scotea din minti in tara, desi erai cu o colega.
Imi place sa trec de multe ori neobservat.
Am trecut prin mai multe etape in faza asta. Si cam toate etapele vor avea un aparat descris.
Initial am incercat cu un SLR, un model si-o marca de aparat cu care eu ma impac extraordinar. Inca il mai folosesc, insa de la semidistanta, cu un 85 pe el. Multe din imaginile de pe site, de la articole, sunt in combinatia aceasta.
Practic insa, problema ramanea zgomotul. In 2/3 cazuri scapam. In 1/3 insa tot primeam o privire de ma facea sa plec acasa instant. Desi nu cred ca am desconsiderat vreodata pe cineva prin fotografie.
Solutiile au fost diverse. Prima, si cea mai la indemana, a fost un aparat telemetric pe format mediu. Aparatul pe care-l car la munte, cu 3 obiective, atunci cand nu mai ramane loc (sau nu trebuie sa ocupe mult ceva). Optica este impecabila. Aparatul la fel. O sa-l descriu intr-un alt articol.
Problema insa (si singura) este filmul in sine. Se duce destul de repede (16 cadre si a fost) si faptul ca n-am scanner de film lat. Pentru mine personal nu e o problema asta, oricum nu ma omor dupa o imagine mica pe web, care de multe ori nu zice nimic fata de ce e in realitate. Practic insa, tinand cont ca vreau sa impart cu voi imaginile, trebuia ceva scanabil.
Asa ca am incercat din fructul oprit numit Leica. De ce? pentru ca toata lumea spune ca Leica e Leica. Teoriile nu cred ca trebuie sa le repet.
Practic insa, o sa radeti, si cu Leica te cam prind francezii. De ce? Pentru ca s-au obisnuit.
Au trecut vremurile cand Bresson fotografia nestingherit. Intre timp mai mult de jumatate din cei care-i fotografiati au fotografiat macar 20 imagini anul asta. Si aproape toti au fotografiat candva in viata lor. Uitati-va pe imaginile lui Bresson, si-o sa vedeti ca nu era cazul.
Ce implica asta? Pai in primul rand o abordare diferita. Lumea stie ca fotografiezi. Nu mai exista dubiul si nici "perioada de gratie" cand poti surprinde.
Frecvent, pe Pont des Arts, un loc unde nu stiu din ce cauza mereu se intampla ceva interesant fotografic, ma reintalnescu cu 3 fotografi. Unul dintre ei, cel mai batran, aduce cursanti din State pentru un fotografia de strada.
Cand fotografiaza, e transparent pentru cei din jur.
Si-a dat seama insa ca pentru multi dintre cei tineri de la curs, sa-i invete sa devina transparenti sa nu poata fi observati in jur e un mestesug ce i-ar lua ani in sir.
Asa ca ii lasa sa fotografieze cum vor ei si cu ce vor ei.
Cand stai in spatele aparatului ani buni, inveti sa recunosti un fotograf, chiar daca e cu o savoniera in mana.
De fiecare data cand ma duc pe Pont des Arts duminica, ma distrez in sinea mea care mai e venit la curs.
Favoritii mei sunt doi, un japonez cu o savoniera digitala care se face ca asculta muzica si un american cu un Nikon F care se aude din capatul celalalt al podului, care cand fotografiaza zici ca se duce sa dea in cap cu el.
Evident ca dupa fiecare imagine toti se intorc si a doua sansa nu mai exista. Insa omul este atat de determinat cand se duce, incat nu cred ca rateaza.
Rad si ma distrez si eu.
Practic insa, prefer anonimatul.
Nu pot folosi o savoniera pentru asa ceva (ma dispera lag-ul) si nu ma pot duce sa dau in cap oamenilor cu determinarea mea.
Asa ca recent, datorita scaderii dramatice a preturilor la aparatura foto pe film, am zis hai sa vedem ce iese.
Citisem ca aparatul in sine nu face zgomot. Si ca Leica prin comparatie e ca un camion.
Aveau dreptate.
Aparatul are un contoar sus pe capac de imagini. Cand fotografiezi e singurul indiciu ca ai fotografiat. De ce? Pentru ca obturatorul e identic cu ce vedeti in compactele digitale de azi. N-are nici macar perdea. Implicit zgomotul e inexistent.
Ca sa fim corecti, aparatul are doua moduri de functionare: unul normal si unul silentios.
Modul silentios ii incetineste usor viteza de lucru (nu in mod substantial) insa il face discret la o limita la care as spune ca nu mai exista nici o problema in a declansa oriunde. Iar antrenarea filmului se face dupa ce dai drumul declansatorului. Practic poti face o imagine, tii apasat si pleci mai departe. Cand ai ajuns suficient de departe, derulezi la urmatorul cadru. Chiar si derulat pe moment, efectiv nu remarca nimeni.
Concret, aparatul are un autofocus activ. Ce inseamna asta? Spre diferenta de aparatele cu autofocus clasice, unde daca incerci sa pui clarul pe un un subiect fara contrast (de ex un perete alb) sau fara suficienta lumina, Hexarul focuseaza emitand doua fascicule infrarosii cu care masoara telemetric distanta.
Adica indiferent ca focusezi in bezna totala (aparatul face asta) sau ca focusezi pe un perete alb, nu-l intereseaza. Isi face impecabil datoria.
Fanii Leica, intrebati asa in general de ce anume tin ei telemetrul or sa va raspunda ca in lumina slaba si in general, precizia unui telemetru fata de un geam mat de reflex sau de un autofocus este enorm mai mare. Practic insa si din experienta, afirmatia de mai sus e discutabila.
Cert este insa ca cei de la Konica au zis ca transeaza odata pentru totdeauna problema. Au facut un sistem de autofocus pe care nu-l intereseaza contrastul, nu-l afecteaza lumina disponibila si nu isi pierde din precizie odata cu imbatranirea ochilor utilizatorului ca la Leica.
Asa ca au produs acest sistem. Cat de eficient este? Teribil. Focuseaza teribil de rapid (chiar si in mod silentios), fara sa ezite. Mai mult, aparatul masoara inainte sa deplaseze obiectivul. Cei care sunt invatati de ex cu un SLR autofocus, stiu ca atunci cand pun clarul, chit ca sunt prea aproape de ex (mai aproape de subiect decat distanta minima de focusare a obiectivului) sau cand subiectul n-are suficient contrast, obiectivul face cateva ture in gol, incercand disperat sa focuseze.
La Hexar nu e asa (si de aici primul soc cand focusezi prea aproape). Pur si simplu iti clipeste in vizor un led mic si discret indicandu-ti ca esti prea aproape (sub 0.6m cat are el distanta minima). In restul de cazuri, af-ul este precis si extrem de determinat, termenul de "bajbait" atat de cunoscut posesorilor de slr-uri neexistand.
Ca rezultat? te vindeca definitv de focus manual cu asta.
Singurele momente cand l-am trecut pe focus manual au fost cand stiam ca se pacaleste (de ex cand fotografiezi in spatele unui geam murdar). Focusul manual nu e tocmai grozav, insa nu e un dezastru (se face din butoane).
Sincer insa, autofocusul este o bijuterie. Mi-ar placea teribil asa ceva si pe un slr ca backup la sistemul pasiv.
Ce-ar urma. Hm. Interfata.
Interfata e pe atat de logica pe atat de simpla: P,Av,M.
Si o rotita mare de la care se regleaza diafragma.
Timpii in mod M se pun din butoane (posesorii de ME Super sunt obisnuiti cu asa ceva).
Exponometrul? Ponderat sau spot. Adica pentru mine idealul.
Obiectivul? Un 35/2 absolut superb. Ce e mai trist este ca aparatul + obiectivul costa cat un 35/2 de Leica, modelul vechi, care-i mai prost optic. Asta spune tot despre multe.
Finisajul? Impecabil, metal solid. Brunat negru (exista si variante crom ale aparatului).
Acum ca utilizare, niste remarci perfect subiective.
Initial m-au ingrijorat doua lucruri:
- faptul ca are timpi pana la 1/250
- faptul ca nu afiseaza timpii in vizor.
Practic insa, cu 1/250 nu-i nici o problema chiar daca uiti un film de 400 ziua in amiaza mare. De ce? Are f22 (Leica n-are asa ceva pe M-uri, difractia bla bla bla). Implicit scapi. Mai pui un filtru neutru si gata daca e intr-adevar nevoie.
Timpii nu ii afiseaza in vizor (ci pe capacul de deasupra) insa poti stabili timpul la care te avertizeaza ca risti sa misti. L-am setat la 1/15 (cam acolo exista riscul ca subiectul sa se miste). Aparatul in sine e mult mai comod de tinut decat un Leica M (avand un maner usor scobit) si implicit se poate tine lejer pana la 1/8 fara sa misti tu ca fotograf aparatul.
Ce am constatat insa dupa o utilizare mai temeinica:
- Ajungi sa te lenevesti ca utilizator. M-am surprins cu mana stanga in buzunar, aparatul pus vertical, ca o savoniera la ochi, cadrand prost si mizand pe autofocus si eventual (daca reuseam sa ma dezmortesc din adormire) recadrand.
De tentatia asta trebuie sa scap.
- Aparatul pus pe mod nesilentios, e suficient de silentios pentru locurile mai populate. Pe "Silent mode" am zis de cateva ori merci ca are counter ca altfel nu stiam daca am declansat sau nu (aici incluzand armarea care teoretic e mai zgomotoasa).
Nu stiu cati vor aprecia aparatul in sine (filmul e ceva ce intra usor usor in istorie), eu insa sper sa fie inceputul unei relatii furtunoase si de durata.
L-am luat pentru drumul pana la birou. Sa vedem daca-l justific acum.
Pentru mai multe informatii:
http://www.dantestella.com/technical/hexar.html
http://www.cameraquest.com/konhex.htm
http://francois.courtois.googlepages.com/
