IntroducereCu un an în urmă aveam impresia (eronată, desigur) că filmul alb-negru nu ar fi cu totul adecvat pentru fotografia de peisaj. Progresele făcute de fotografia color, accesibilitatea procedeelor tehnice - toate pledau în acest sens. Între timp, împins de circumstanţe, am început a-mi developa singur filmele alb-negru, ceea ce mi-a permis, cum s-ar spune, să intru în intimitatea tehnică a fotografiei. Avantajele controlului mult mai bun asupra prelucrării materialului fotografic m-au determinat să fotografiez din ce în ce mai mult pe film alb-negru, inclusiv peisaje. Accentul cădea parcă mai mult pe compoziţie, fotografia devenea artistică într-un mod mai intim. EsteticaFotografia alb-negru diferă de fotografia color prin gradul mai ridicat de abstractizare, care, fie şi prin absenţa culorii, permite fotografului să dea propria sa interpretare imaginii. Nu spune chiar Ansel Adams că negativul este comparabil cu o partitură, iar fotografia cu interpretarea acesteia? Ca şi în muzică, fiecare interpretare diferă în mod subtil de celelalte. Fotografia de peisaj în alb-negru necesită o abordare aparte din punct de vedere estetic şi tehnic. Sub aspect estetic, în absenţa culorilor, lucrurile se complică puţin. Spre exemplu, tonurile apropiate de roşu sau verde vor ieşi în aceeaşi nuanţă de gri, palidă şi lipsită de contrast. Aici vin în sprijinul nostru filtrele de contrast, după cum veţi vedea în continuare. În absenţa culorii suntem în consecinţă nevoiţi să căutăm anumite elemente grafice cu ajutorul cărora să ne exprimăm - elementele acestea pot fi un gard, un drum, o punte, nişte linii de orice fel. Ajungem la ceea ce artiştii plastici obişnuiau să numească "geometria ascunsă a tablourilor". O importanţă deosebită în acest sens o reprezintă ordonarea armonioasă a elementelor din imagine cu scopul de a crea dominanţe geometrice, linii directoare, intersecţii. Texturile, gradaţia tonurilor, jocurile de lumini şi umbre au la rândul lor un rol important ca mijloace de expresie vizuală în fotografia de peisaj în alb-negru. FiltreleSub aspect tehnic, filtrele colorate sunt esentiale pentru fotografia de peisaj în alb-negru. Efectul unui astfel de filtru este de a lăsa să treacă lumina de culoarea sa, atenuând lumina de culoare complementară. Aceste filtre se numesc şi filtre de contrast sau de efect, tocmai din acest motiv - cu ajutorul lor putem accentua contrastul între două tonuri apropiate, rezultate din culori diferite, sau putem crea un anumit efect. De exemplu, filtrul oranj absoarbe verdele-albastrui, motiv pentru care este foarte util pentru a întuneca cerul şi a releva textura norilor - deci pentru a evita un cer alb şi cu totul lipsit de detalii. Filtrul roşu accentueaza şi mai mult efectul filtrului protocaliu, întunecând puternic cerul, ceea ce dă un efect dramatic. Filtrul verde poate fi folosit pentru a deschide tonurile vegetaţiei atunci când avem nevoie de contrast în raport cu alte elemente de culoare diferită dar apropiate ca şi tonalitate. Un alt efect al filtrelor galbene, oranj şi roşu este acela de-a filtra radiaţia luminoasă cu lungime de undă mică (deci culorile violet, albastru şi verde) lăsând să treacă doar radiaţia luminoasă cu lungime de undă mai mare (rosu, oranj şi galben) care strabate mai uşor vaporii de apă din atmosferă. Efectul este, după cum trebuie să fi intuit deja, o atenuare ceţii atmosferice. Filtrul galben atenueaza cel mai puţin ceaţa, iar filtrul roşu este cel mai puternic. Dacă dorim să eliminam ceaţa atmosferică păstrând însă perspectiva aeriană, acest lucru se poate realiza cu un filtru UV. Filtrul UV este deasemenea util pentru a elimina imaginea parazită care se formează din cauza radiaţiei ultraviolete, în special la munte, la inălţimi mari sau în cazul în care se fotografiază peisaje cu întinderi de nisip sau zapadă - aceste suprafeţe reflectă puternic radiaţia UV. Pentru a accentua ceaţa atmosferică se utilizează un filtru albastru. Filtrul polarizant este deasemenea un accesoriu foarte important în fotografia de peisaj, fie ea color sau alb-negru. Acest filtru are rolul de a polariza lumina, eliminând o parte din reflexiile parazite care apar la suprafaţa diverselor medii, cum ar fi apa, sticla, sau aproape orice suprafaţă umedă sau lucioasă. Acest efect este foarte util atunci când fotografiem peisaje în care avem diverse suprafeţe, cursuri sau căderi de apă: mări, lacuri, râuri, cascade - cu ajutorul său putem evidenţia anumite elemente (în tonuri deschise) care s-ar confunda altfel cu apa din cauza reflexiilor. Filtrul polarizant poate fi utilizat şi pentru a bloca lumina polarizată arbitrar ce se reflecta în particulele de apă din atmosferă - astfel putem reda un cer mai întunecat cu nori bine evidenţiaţi. Efectul maxim de polarizare a luminii se obţine în direcţie ortogonală (la 90 de grade) faţă de soare. Atenţie însă la utilizarea filtrului polarizant pe obiective cu unghi de cuprindere diagonal mai mare de 70 de grade (mai scurte de 28 mm) - în acest caz efectul nu mai este constant pe toată suprafaţa cadrului si veţi avea variaţii de tonalitate pe cer. TrepiedulCred că este inutil să vă reamintesc că un trepied relativ solid este absolut obligatoriu pentru fotografia de peisaj. Veţi fotografia des cu diafragma inchisă (f11-f16) pentru a avea profunzime mare. Veţi fotografia frecvent pe film lent (50-100 ASA). În plus, veţi avea de multe ori şi un filtru montat peobiectiv. Toate acestea conduc la timpi mai lungi de expunere - în consecinţă luaţi întotdeauna trepiedul cu voi. Alegerea filmuluiAlegerea tipului potrivit de film este deasemenea importantă. Unii producători de materiale foto oferă ghiduri de selecţie a peliculei în functie de aplicaţie. Spre exemplu, Kodak recomandă următoarele filme pentru fotografia depeisaj: T-max 100, Plus-X 125 şi Technical Pan (25). Ilford au şi ei echivalente pentru produsele Kodak menţionate mai sus: Delta 100, FP4+ şi respectiv Pan F Plus 50. De reţinut însă este faptul că filmele alb-negru lente (de la 50 ASA în jos) au în general contrast ridicat, ceea ce poate cauza probleme în unele cazuri. Kodak T-max şi Ilford Delta sunt filme în tehnologie T-grain - cu granulaţie fină. Personal, prefer acest tip de filme - în special Delta 100 - deşi sunt ceva mai scumpe. Totuşi, nu este neapărat necesar să luăm recomandările producătorului de film ca literă de lege. Unii preferă filme cu granulaţie mai mare pentru a da imaginii o anumită atmosferă. De exemplu Kodak T-max 400, Tri-X 400, Ilford Delta 400, HP5+, sau chiar filme mai rapide. Personal, evit să fotografiez peisaje pe format mic folosind film mai rapid de 200 ASA, din cauza granulaţiei vizibile la măriri de la 20x30 în sus. În definitiv, orice film alegeţi, este bine să lucraţi pe un singur tip de film pentru a cunoaşte bine caracteristicile sale şi a avea reproductibilitate ridicată la procesul de expunere şi procesare. Câteva subiecte posibilePeisajele de iarnă, cu zapadă, arată în general destul de bine în alb-negru. De obicei iarna culorile naturii sunt fade, însa texturile se pastrează, iar liniile sunt accentuate pe fondul alb al zăpezii. Un strat gros de zăpadă înlatură detaliile superflue ale terenului. Aceste schimbări vin în special în sprijinul fotografiei de tip minimalist. Copacii sunt un alt subiect potrivit pentru fotografia de peisaj în alb-negru. Aici elementele de interes pot fi diversele forme şi ramificaţii ale copacilor, textura scoarţei, aşezarea unui copac sau al unui pâlc de copaci în raport cu celalalte elemente din peisaj. Alte aspecte importante ar fi jocurile de lumini şi umbre, precum şi ora la care se fotografiază - lumina oblică a dimineţii timpurii sau a după-amiezii târzii creează de cele mai multe ori o ambianţă placută; umbrele sunt mai lungi şi mai moi. Ansel Adams a realizat numeroase fotografii cu copaci şi a publicat un album foto care conţine exclusiv fotografii cu acest subiect. Un alt element de luat în considerare într-un peisaj monocrom poate fi o intindere de apă (mare, ocean), o apă curgătoare (pârâu, rău, fluviu), un lac sau chiar o baltă. Apa este deseori sursa unor fenomene interesante care pot da o atmosferă aparte unei fotografii. Apele curgătoare pot fi fotografiate cu timpi de expunere mai lungi pentru a reda mai bine senzaţia de curgere. Folosind aceeaşi tehnică în cazul unei întinderi de apă putem obţine - datorită mişcării valurilor - aspectul unei ceţi lăptoase. Acest lucru este deosebit de interesant din punctul de vedere al fotografiei în alb-negru, deoarece folosindu-ne de efectul amintit putem scoate în evidenţă anumite elemente de la suprafaţa apei (o piatra, un stalp,un ponton, o barcă) sau putem crea artificial contrast între o apă curgătoare (o cascadă sau un pârâu învolburat de munte) şi mediul înconjurător. David Fokos foloseşte des această tehnică în fotografiile sale. Alte aspecte de care este bine să ţineţi cont sunt textura gheţii crăpate şi gheaţa funcţionând ca şi suport pentru depunerea zăpezii.
Lumina şi condiţiile meteo Lumina este cel mai important factor în fotografie. Modul în care prezentăm subiectul depinde în mare parte de modul în care acesta este iluminat. În fotografia de peisaj ne folosim aproape exclusiv de lumina naturală. Direcţia şi calităţile acesteia depind în foarte mare măsură de condiţiile meteo. Fără a intra prea mult în detalii, este suficient de spus că în cele mai multe cazuri ne dorim o iluminare care să dea tridimensionalitate imaginii. Acest efect se obţine de cele mai multe ori cu iluminare oblică. În acest sens, lumina dimineţii şi a după-amiezii este cea mai adecvată pentru fotografia de peisaj. În plus, în acele perioade ale zilei lumina este mai moale decât lumina amiezii. Umbrele sunt şi ele mai moi, pastrandu-se mai bine detaliile din zonele umbrite. Toate aceste argumente vin în sprijinul ideii de a evita pe cât posibil fotografierea peisajelor ziua în amiaza mare, când lumina este plată şi dură. Iarna avem însă o situaţie aparte - lumina este suficient de oblică chiar şi în amiază. Totuşi trebuie să avem grijă ca lumina să nu fie prea dură. De obicei umezeala din atmosferă sau un strat subţire de nori difuzează lumina şi rezolvă şi această problemă. Culoarea luminii nu prezintă prea multă importanţă în cazul fotografiei în alb-negru.
Încheiere Scriind acest articol mi-am propus să stârnesc puţin interesul pentru acest gen de fotografie. În definitiv depinde de fiecare dintre noi în ce măsură suntem interesaţi să abordăm un astfel de subiect, în acest mod. Totul rămâne însă a se reliza, în absenţa culorii, cu o dialectică a tonurilor şi formelor, spre beneficiul sugestibilităţii. Fotografia obţinută se debarasează în faţa pirivitorului de toate adjuvantele tehnice, lăsând interpretarea şi plăcerea să se nască în dialogul dintre ochi şi fotografia expusă pe simeză, tot aşa cum s-a născut între fotograf şi imaginea văzută de acesta înainte de-a apela, pentru imortalizare, la aparatul fotografic. Atunci când avem de-a face cu o reuşită, desigur. MulţumiriDoresc să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat la realizarea acestui articol cu fotografii, scurte paragrafe, opinii, sugestii, corecturi, sfaturi, încurajări. Ei sunt: Alexandru Vlad, Gyuri Ilinca, Ciprian Vizitiu, Radu Vădan, Gicu Şerban şi nu în ultimul rând lui Alexandu Radu. Bibliografie- Peter K. Burian, Robert Caputo, Natioanal Geographic - Fotografia. Ghid Practic - Secretele unor fotografii reuşite, ed. Egmont, Bucureşti, 2004
- Helmut Stapf, Practica fotografică, ed. Tehnică, Bucureşti, 1958
Resurse
|