Aveam jumatate de articol scris când am dat din greşeală back şi s-a dus totul naibii... asta ca o precizare de început. Altă precizare ar fi (mai mult pentru mine, să prind curaj) că nu aveam de gând să scriu un articol şi nu aveam de gând să bag pozele ăstea chiar dacă aş fi scris unul, dar pentru că trec printr-o pasă proastă cu imaginea m-am gândit să-mi încerc norocul cu textul.

Ce urmează să scriu e un fel de continuare din punctul meu de vedere la articolul lui Alex Radu. Bineînţeles, sunt conştient că nu spun decât truisme şi că majoritatea sunteţi probabil în mare parte de acord cu lucrurile ce urmează, dar am să le spun/scriu oricum.

De ceva vreme începe să mă prindă tot mai tare fotografia cinematografică. Nu ştiu dacă există termenul, dacă există ca gen de fotografie, dacă există manuale, cărţi şi albume despre aşa ceva şi, recunosc, nici nu m-am spetit căutând pentru că am suficiente frânturi de imagini în minte pentru a începe să experimentez.
Pentru mine, o imagine e cinematografică dacă are atmosferă. Toate celelalte particularităţi (mai ales legate de tehnică) mă interesează mai puţin. Probabil de asta am şi ales (pe lângă lipsa acută de alte poze care să corespundă profilului) imaginea de mai jos.

E 'scanată' după aceeaşi metodă, cu digitalul şi un inel de macro. Datele tehnice:
pentax mx, smc-m 50/1.7, agfacolor100
f2.8, 1/15s

Toată 'scanarea' a fost făcută în mare grabă, pentru că vroiam doar să indexez filmul şi să văd dacă merită ceva scanat normal. După invert, curves, levels şi conversie mi s-a părut că arată mai bine cu reminsecenţele filmului, o oarecare înclinaţie pe care NU de lene n-am remediat-o şi contrastul ăsta mai pierit.



În mare, ăsta a fost încă un motiv să-mi aduc aminte de eternele comentarii de pe majoritatea forumurilor foto de la noi şi nu numai... Mai toate sunt legate de reguli de bază, stricte şi imbatabile de compoziţie (where the rule of thirds is queen) sau chestiuni de tehnică, unde termenii "OOF" sau "ars" sunt la mare căutare. De fiecare dată când citesc replici din astea mă întreb ce legătură au respectivii cu fotografia. Înţeleg oare rolul şi valoarea fotografiei? Realizează că totul se rezumă la mesaj şi că mesajul nu e proporţional (direct sau invers, în funcţie de caz) cu sharp-ul, noise-ul/grain-ul sau distribuţia histogramei? Stă oare diferenţa dintre poză şi fotografie în P&S vs. dSLR?

În timpul IRAF-ului am avut ocazia să "bliţuiesc", vorba directorului de festival, în penitenciarul Timişoara. Ţin minte că am urcat la un moment dat într-un turn de supraveghere unde mai erau doi fotografi de la ceva publicaţie, ambii cu 1D şi L-uri. Şi mai ţin minte cum s-au uitat la mine când m-au văzut cu 300D + tamron-ul 28-200... a fost un fel de "uită-te şi la agariciul ăsta...". Dar într-adevăr, pozele lor sigur au fost mai sharp decât ale mele.

Dar să revenim... ştiu că poza mea nu povesteşte suficient sau că personajul e prea rupt din context, dar sper să fie doar începutul. Chiar şi aşa îmi place şi, dacă aş avea ocazia să apăs iar, nu aş încadra pe verticală cum a tot insistat căpcăunul, pentru că nici aparatul de filmat nu filmează pe verticală :)

Iniţial am crezut că voi scrie destul de mult, dar se pare că o parte din idei (care oricum exprimau cam aceeaşi idee de bază) s-au evaporat pe parcurs.



Dacă vă întrebaţi care e povestea ramei din reprelucrare, păi am auzit că pe pelicula cinematografică cadrele sunt în format 16x9, iar televizorul ar fi în format 4x3 (o parte din ele măcar).


Şi cum eu am un fetiş cu publicarea anumitor conversaţii de pe messenger fără să cer acordul părţilor implicate :D, iată reacţia la reprelucrarea imaginii.

*

damianovskaia: asta parca nu mai e asa cinematografica

alinCiortea: de ce?

damianovskaia: nu stiu, poate pt ca e mai clara, mai contrast.....
damianovskaia: mie mi se pare ca era mult mai cinematografica atmosfera inainte

alinCiortea: pai era... dar eu cred ca la tine cinematografic se opreste undeva in anii 70

damianovskaia: da, s-ar putea sa nu-mi mai faca nush ce impresie cinematograficu modern
damianovskaia: dar poza asta a ta, cu backgroundu' negru si lumina aia nu duce deloc spre cinematografia contemporana
damianovskaia: uite de exemplu, poate mai tii minte poza lu' ovi cu un tip cu tigara undeva in subsol...aia de exemplu avea atmosfera cinematografica si nu era ca dintr-un film dinainte de 70

alinCiortea: asa-i
alinCiortea: pai tocmai ca era subsolul ala

damianovskaia: pai trebuie sa spuna o poveste neterminata poza cinematografica
damianovskaia: si la tine doar fundalu negru nu spune

alinCiortea: pai in cealalta nu era tot negru?

damianovskaia: ba da, adica era mai gri si avea atmosfera mai ciudata

alinCiortea: habar n-am cum s-o prelucrez

damianovskaia: pai las-o asa. nu te mai stresa...las'ca mai faci tu altele

*

Îmi cer scuze dacă am poluat secţiunea de articole, dar... nu ştiu... aşa mi-a venit. :P